Sari la meniu Sari la conținut

Ăsta e și gunoiul nostru

O lege spune că din 2021 trebuie să ne aruncăm cojile de legume într-o găleată separată. Oradea face de trei ani pregătiri pentru recuperarea lor.

O lege spune că din 2021 trebuie să ne aruncăm cojile de legume într-o găleată separată. Oradea face de trei ani pregătiri pentru recuperarea lor.

De

Anca Iosif(https://www.dor.ro/author/anca-iosif/)

Ilustrații de Mircea Drăgoi(https://www.dor.ro/author/mircea-dragoi/) Fotografii de Ciprian Hord(https://www.dor.ro/author/ciprian-hord/)

Timp de citire: 39 de minute

4 aprilie 2021

Dacă ai doar un minut să citești:

Suntem codași în UE când vine vorba de reciclare, cu o recuperare anuală de aproximativ 11%(https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/d/de/Waste_treatment_by_type_of_recovery_and_disposal%2C_2016_%28%25_share_in_tonnes%29.png) din gunoiul aruncat.

Conform țintelor europene, până în 2020 ar fi trebuit să recuperăm 50% din deșeurile menajere, adică ce producem acasă, în birouri sau instituții. Din cauza asta, ne așteaptă cât de curând amenzi de la UE de sute de mii de euro.

O categorie de deșeuri pe care nu o valorificăm decât în câteva locuri din țară este cea a biodeșeurilor (resturi de mâncare, coji) care ocupă aproximativ jumătate din gunoiul nostru.

O bună colectare a lor ne-ar putea apropia de țintele europene, pentru că este categoria de deșeuri care cântărește cel mai mult.

Totodată, asta ar însemna mai puține deșeuri la depozite, în contextul în care avem zeci închise, pentru că nu sunt la zi cu normele de mediu.

În acest scop, a intrat în vigoare la începutul lui 2021 și Legea Compostului, care spune că administrațiile locale trebuie să creeze infrastructuri pentru colectarea separată a biodeșeurilor.

Legea intră și sub umbrela programului „Plătești pentru cât arunci”, o schemă pe care trebuia s-o aplicăm în toată țara încă din 2019 și care implică să plătim gunoiul diferențiat, în funcție de tipul și cantitatea deșeurilor pe care le aruncăm.

De la 1 aprilie 2021 Oradea a făcut trecerea la programul „Plătești pentru cât arunci”, care vine cu provocări, și pentru că unii locuitori refuză schimbarea. Una dintre noutățile programului la Oradea este introducerea pubelei pentru biodeșeuri, pentru toți locuitorii.

Înainte de schimbarea asta, Oradea a mai rulat un program pilot pentru colectarea de biodeșeuri, pe 10% din populație, la bloc. De acolo, autoritățile au învățat că schimbarea nu va veni de pe o zi de alta și că e nevoie să comunice mai mult cu cetățenii, dar și să ne schimbăm fiecare relația cu gunoiul nostru.

Sunt idei pe care treptat le vom dezbate în toată țara, pentru că schimbarea nu e opțională, chiar dacă momentan așa poate părea.

Cuvintele subliniate cu linie punctată pe fundal galben sunt termeni întâlniți des în managementul deșeurilor dar mai rar în afara domeniului, sau concepte care necesită explicații suplimentare despre cum se aplică în context local. Apasă pe cuvânt pentru definiții și detalii adiționale.

I. PUBELELE NOASTRE

Când mașina de gunoi a ajuns pe strada Apateului 4 din Oradea, patru pubele erau așezate în parcarea de la colțul blocului cu patru etaje – o asociație mică de proprietari, cu câteva familii.

Pubelele sunt așezate „la graniță”, adică la limita dintre blocuri și case. Ioan Ferche, președintele asociației, ridică din când în când capacele ca să vadă dacă gunoaiele sunt depozitate conform regulilor fiecărei categorii. Îi place curățenia în ele și-n jurul lor și niciodată nu și-a certat vecinii. Dar i-a avertizat o dată, de câteva ori, până au înțeles de ce să nu le mai amestece.

Din mașină se văd culorile pubelelor din grija lui Ferche: negru, galben, maro, verde. Familia asta de recipiente s-a-nmulțit odată cu trecerea anilor. Demult a fost una singură, neagră, semn că tot ce ieșea din apartamentele noastre ajungea la groapă.

După ce-am intrat în Uniunea Europeană, a apărut și a doua pubelă, galbenă, pentru tot ce e reciclabil – fie carton, plastic sau metal. A treia, verde, pentru sticlă, a apărut în primăvara lui 2021.

Pubela maro e acolo deja de trei ani, când printr-un proiect pilot o parte dintre orădeni au început să colecteze în ea biodeșeuri. Coji de cartofi, ceapă, ouă, portocale, morcovi, resturi care pot fi transformate în îngrășământ sau pământ de flori. Ferche e cu ochii și pe oamenii care mai aruncă în pubelele blocului deși nu locuiesc acolo, pentru că nu sunt protejate de țarcuri, ca-n alte părți ale orașului. Orice sticlă aruncată de un trecător în pubela lor maro, spre exemplu, le dă peste cap încercarea de a fi în linie cu regulile „de sus” de colectare a deșeurilor, de a fi cât de cât în ton cu un oraș „cât de cât curat”.

„Până la urmă noi ne facem treaba, colectăm, reciclăm”, spune Ferche, „dar dacă face așa rău plasticul, de ce nu se opresc din a-l mai face? Hai să nu mai facem”.

Florin Mal, șoferul unei mașini de gunoi din Oradea, a ridicat săptămânal cojile și alte resturi de mâncare din pubelele maro ale locatarilor, pentru că 10% dintre ei au fost prinși într-un astfel de experiment. Scopul: să vadă dacă ar putea să-l extindă pentru toată populația.

La Oradea, ideea unui program prin care să fie recuperate biodeșeurile nu a apărut deodată. Administrația locală face eforturi de mai mulți ani. Fostul primar liberal (și actualul președinte al Consiliului Județean Bihor) Ilie Bolojan înființa, spre exemplu, acum 10 ani, Poliția Ecologică O patrulă cu oameni din echipa poliției locale și a colectorului de deșeuri care controla pubelele și dădea amenzi. , iar actualul primar liberal (și fostul viceprimar) Florin Birta se ocupă, în 2021, să treacă orașul de la două la patru categorii de deșeuri colectate selectiv.

Eforturile sunt în colaborare cu Zoltán Pálhegyi, directorul firmei colectoare de deșeuri, RER Vest, și Zoltán Pásztai, directorul Eco Bihor, depozitul la care ajung toate deșeurile din oraș. Le voi spune, de-acum, Zoli de la colectare și Zoli de la depozit.

Eforturile lor de a devia din pubele deșeuri care n-au ce căuta acolo se văd, în primul rând, în cele două platforme Un spațiu betonat, ca o parcare în aer liber, cu parcele delimitate, pentru mai multe tipuri de containere. construite de RER, cu câte 12 fracții Un sinonim pentru „categorie”, folosit când vine vorba de tipuri de deșeuri. Fracția de reciclabile etc. (construcții, mobilier, electrocasnice, sticlă, deșeuri periculoase), care adună lunar, gratuit Trebuie să demonstrezi, cu buletinul, că locuiești în Oradea și că ai contract cu RER Vest (sau asociația ta de proprietari). , între 200 și 400 de tone de deșeuri.

Oradea are două spații cu 12 tipuri de containere în care orădenii pot duce gratuit deșeuri voluminoase. Materiale de construcții, geamuri, electrocasnice. Cele funcționale (precum un TV) sunt redistribuite (începând de la muncitorii operatorului de colectare), scaunele pot deveni lemn de foc.

Dacă ne uităm la reciclabilele clasice (plastic, metal), Oradea a recuperat o medie de 15% în ultimii ani, iar în 2019 în jur de 5% (față de media națională de 11%), asta și pentru că reciclatorii au cerut materie mai curată. Explicația mai mare, spune Zoli de la depozit, este și că în 2018 China, care valorifica cele mai multe deșeuri reciclabile din lume, a închis granițele pentru transporturi internaționale. Astfel, toți reciclatorii spre care și Eco Bihor trimitea reciclabile s-au umplut de cereri, așa că au început să le trieze, deci să respingă și ce ajungea contaminat de la orădeni.

Eforturile locale s-au văzut și-n clopote stradale pentru reciclabile sau în taxe suplimentare percepute pentru deșeuri aduse la depozitul lor din alte județe (pentru că al lor este la zi cu normele de mediu și alte județe nu). Din taxe au amenajat un sens giratoriu verde sau un parc public cu aparate de fitness. Se văd eforturi de valorificare și în pământul de flori care se vinde la depozitul de deșeuri, compus și din deșeuri verzi Frunze, crengi. , colectate din spațiile verzi din Oradea.

Tot în 2018 au început discuțiile pentru colectarea biodeșeurilor din gospodării.

Încercările din Oradea sunt importante pentru ce trăim cu toții

Dacă locuiești într-un apartament de bloc, într-un oraș care încă nu colectează cojile separat, probabil că resturile de la mesele tale fermentează într-o găleată sub chiuvetă, laolaltă cu tubul de la pasta de dinți sau cu absorbante. Cam așa și la mine. Statisticile oficiale, venite din datele gropilor de gunoi, spun că eu am produs în 2019 în jur de 280 kg de gunoi pe an(https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wasmun/default/table?lang=en).

N-ar fi rău, dacă mă uit că un norvegian a produs 776 kg sau un neamț, 609, pentru că majoritatea țărilor, chiar dacă produc mai mult gunoi, recuperează mai mult din el. Vecinii din Ungaria, Polonia, Bulgaria deviază de la groapă 30-40%, noi în jur de 11%. Iar statisticile nu includ și gropile ilegale, câmpurile pe care ne ardem gunoaiele tot ilegal, tonele de PET-uri care ajung în albiile râurilor sau gunoiul care ajunge ilegal în țară (anul trecut, spre exemplu, ajungeau în Bihor 700 de tone(https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cum-devine-romania-groapa-de-gunoi-a-europei-din-cauza-importurilor-ilegale-de-deseuri.html).)

Că stăm prost la managementul deșeurilor o demonstrează și zecile de gropi de gunoi pe care trebuie să le reabilităm(https://www.g4media.ro/exclusiv-dezastrul-ecologic-din-romania-pedepsit-de-comisia-europeana-ue-va-declansa-procedura-de-infringement-din-cauza-gropilor-de-gunoi-periculoase-pentru-sanatatea-cetatenilor.html) și care pot deveni focare de infecții.

Află mai multe: Gropile de gunoi în infringement

Infringement înseamnă „încălcare” (a unei legi, a unui acord european). Asta înseamnă că suntem avertizați de Comisia Europeană că nu ne respectăm promisiunile și că suntem pasibili de amenzi de sute de mii de euro pe zi.

Conform Ministerului Mediului, în 2021 există în România 47 de depozite pentru deșeuri, conforme normelor europene de mediu. Pentru alte 109, neconforme, am fost somați de UE(https://www.mediafax.ro/externe/romania-condamnata-lacurtea-de-justitie-a-ue-pentru-gropile-de-gunoi-neconforme-si-ilegale-reactiaministerului-mediului-dupa-anuntarea-sentintei-17562573), încă din 2009(https://ec.europa.eu/romania/news/20200514_infringement_mediu_ro), că trebuie să le închidem și să le reabilităm.

„Neconform” înseamnă că ni s-a cerut, spre exemplu, să separăm gunoiul menajer de cel industrial nepericulos, precum molozul, betonul, șindrila; sau să filtrăm lichidele care se formează de la depozitarea gunoaielor. O altă problemă a fost că multe dintre depozite erau în proprietatea unor firme falimentare, de la care datoriile de mediu au devenit dificil de recuperat.

Toate gropile de gunoi au beneficiat, din 2005, de o perioadă de tranziție, când am promis prima oară Comisiei Europene că le vom închide până în 2017.

Apoi am promis că până-n 2019, însă până la începutul lui 2020 nu am progresat mai deloc(https://www.green-report.ro/ce-romania-are-patru-luni-pentru-a-imbunatati-calitatea-aerului-si-pentru-a-inchide-gropile-de-gunoi-ilegale/).

Din cauza asta, o procedură de infringement ne cere(https://ec.europa.eu/romania/news/20201030_infringements_mediu_ro) să închidem și să reabilităm 15 depozite ilegale de deșeuri (alte 86 ilegale sunt deja închise și în reabilitare).

În 2002, fostul depozit de la Oradea s-a închis, din aceleași cauze, și a început construcția celui nou, Eco Bihor. Momentan, este singurul depozit la care ajung deșeurile din județ (dar și din alte județe care nu au normele la zi).

Din 2007, prin fonduri europene, funcționează în județ și o rețea numită Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor (SMID), gestionată de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Bihor Ecolect. Adică reprezentanți din administrațiile locale dezbat și gândesc regulamente pentru buna gestionare a deșeurilor din județ. SMID-ul a devenit o structură obligatorie în țară, condiționare europeană pentru deblocarea unor linii de finanțare (dar încă nu e pusă la punct peste tot).

Avem și exemple de urmat, precumorașul Târgu-Lăpuș(https://recorder.ro/minunea-din-maramures-orasul-in-care-se-recicleaza-de-10-ori-mai-mult-decat-in-restul-tarii/), unde se reciclează și 60% din deșeuri. Oamenii au primit gratuit pubele și containere, au fost informați de reguli și cine nu s-a supus a plătit amenzi (când a greșit unul, a plătit tot blocul); sau comuna Sălacea(https://www.europafm.ro/medalia-verde-salacea-comuna-care-detine-recordul-in-romania-la-colectarea-separata-a-deseurilor/), care, la fel, trimite spre reciclare 60% din ce colectează. Aici, operatorul de salubrizare, o firmă soră a depozitului Eco Bihor, colectează pe cinci fracții (cartonul e a cincea), cu mașini cu două „camere” (pot lua coji și carton deodată), spre deosebire de cele mai comune, care ridică doar o fracție. Dacă conținutul pubelei nu corespunde cu regulile, gunoiul nu este ridicat, iar pe recipiente agenții lipesc avertismente și explicații.

Din păcate însă, multe localități mai mari au dus lipsa unui sistem eficient de management al deșeurilor (Bucureștiul are fluxuri și firme diferite de colectare pentru fiecare dintre cele șase sectoare și conflicte constante), iar asta a transformat România în codașa Uniunii în materie de colectare selectivă.

Jumătate din gunoiul pe care îl producem ca țară ar fi trebuit recuperat până-n 2020, au spus-o normele europene șiOUG 74(https://lege5.ro/Gratuit/gi4dsmbxgqyq/ordonanta-de-urgenta-nr-74-2018-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-211-2011-privind-regimul-deseurilor-a-legii-nr-249-2015-privind-modalitatea-de-gestionare-a-ambalajelor-si-a-deseurilor-de-am), care în 2018 a modificat o serie de legi privind gestionarea deșeurilor. Pentru nerespectare, UE nu ne-a sancționat încă, însă avertizează cu un infringement.

Pentru fiecare pubelă există un set de bune practici și ilustrează cele cinci categorii de deșeuri la care vom ajunge în viitor (Oradea are patru din ele: galben, verde, negru, maro). Păstrează și tu ghidul de colectare selectivă(https://www.dropbox.com/s/ldt8c2trdg3klnt/Ghid_de_Colectare_Selectiva_DOR.png?dl=0).

Important în momentul de față, spune Andrei Coșuleanu, președintele asociației de mediu Act for Tomorrow, este să înțelegem și să ne raportăm la deșeuri ca la niște resurse care pot fi valorificate dacă sunt colectate corect.

De exemplu, dacă un kilogram de plastic e predat curat spre un reciclator, poate fi vândut de la depozitul de deșeuri spre reciclatori cu 2 lei, în loc de 1 leu. Pe termen lung, dublarea veniturilor obținute din reciclabile poate sprijini, printr-un parteneriat cu administrația locală, subvenționarea altor servicii publice precum ridicarea gunoiului.

Află mai multe: Ordonanța 74, un impuls pentru recuperarea deșeurilor

OUG 74, adoptată în 2018, a stabilit programul „Plătești pentru cât arunci”, care din 2019 obligă la plată diferențiată, în funcție de volumul și tipul deșeurilor aruncate. (Momentan, cei care locuiesc la blocuri în majoritatea orașelor plătesc pentru salubrizare o taxă lunară inclusă în costul întreținerii, de aproximativ 10 lei de persoană)

Aceeași ordonanță pune mai multă responsabilitate pe producătorii de ambalaje, care, de exemplu, pot folosi mai puține tipuri de materiale în fabricarea lor (pentru un plus de șanse la recuperare). Totodată, cantitățile recuperate pe care le declară vor fi monitorizate de Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitare (ADI), organizate la nivel județean și responsabile și pentru o bună gestionare locală a deșeurilor. ADI-urile sunt structuri de stat și au rolul de a aduce la aceeași masă reprezentanții administrațiilor locale.

Prin OUG 74 a intrat în vigoare și sistemul garanție-depozit, prin care vom putea returna în hipermarketuri sticlele de plastic și de sticlă folosite (plătind o garanție de 50 bani). Dar asta nu se va pune în practică înainte de 2022, până când sunt promise norme de implementare.

Pachetul de măsuri este important în contextul european, care pune accent pe o strategie de economie circulară, prin care trebuie să recuperăm și să refolosim cât mai mult din ce punem pe piață și căreia trebuie să ne aliniem, pentru o dezvoltare sustenabilă.

De aceea, s-a stabilit și plata unei taxe de economie circulară pentru deșeurile depozitate pe rampa de gunoi (care vine să înlocuiască taxa percepută la groapă/tonă și care a crescut, odată cu schimbarea asta, de la 30 la 80 lei/ tonă; asta pune presiune și pe trecerea la „Plătești pentru cât arunci”, și poate mări facturile cetățenilor pentru ridicarea gunoiului, dacă aceștia nu vor colecta selectiv gunoiul și va ajunge o mare parte la groapă).

O soluție care ne poate apropia de țintele europene este colectarea cojilor și resturilor alimentare, fracția organică din ce consumăm. Asta pentru că ocupă cam jumătate din gunoiul nostru menajer Gunoiul pe care-l producem zilnic în gospodării. și pentru că poate fi recuperată prin compostare Proces de mărunțire și pregătire a resturilor pentru fermentare, una dintre soluțiile prin care se transformă în îngrășământ. . Spune asta Legea Compostului, în vigoare de la începutul acestui an, care ne obligă să aruncăm separat aceste resturi organice, fie că locuim în case sau în blocuri. Vestea proastă e că multe primării așteaptă norme de implementare. Vestea bună e că lipsa normelor nu te împiedică să încerci. Sibiu, spre exemplu, a trecut de câțiva anila cinci fracții(https://www.transilvaniabusiness.ro/2019/12/27/plateste-pentru-cat-arunci-cum-se-modifica-sistemul-de-colectare-selectiva-a-deseurilor-in-sibiu/), iar una dintre ele e cea maro.

Nevoia asta de schimbare și de mai multe tipuri de pubele reflectă și relația noastră cu gunoiul. Abia avem răbdare să separăm gunoiul pe cât ne permite infrastructura de acum, nu ne gândim mult ce aruncăm, nici nu-i mai acordăm un drum separat, spune Zoli de la depozit, cum făceau bunicii pe vremuri, când coborau cu găleata plină, cu un ziar pe interior, burete de zemuri. Apoi spălau găleata sub duș și o îmbrăcau într-un ziar curat. Acum, gunoiul e un drum grăbit, complementar mersului la serviciu sau la o ocazie pentru care te-ai îmbrăcat frumos, spune și Zoli de la colectare, nu vrei să „miroși” și nu mai contează în ce pubelă nimerești.

Reciclarea n-a fost prioritatea noastră, noi suntem prioritatea noastră.

Și cum să vedem gunoiul altfel, când nu avem, în multe locuri, infrastructură coerentă.

II. TOTUL A ÎNCEPUT CU PILOTUL

Pubela nouă din țarc, găleata nouă din casă

În tot contextul, a avut sens ca un grup de lucru format din primărie, poliția locală, RER Vest și Eco Bihor să încerce în Oradea, printr-un experiment, și recuperarea cojilor.

A pornit și din întrebarea: E Oradea pregătită pentru fracția bio?

La început, dezbaterile au fost pe 5-6 fracții, tocmai ca să poți recupera mai mult, mai curat, mai diferențiat.

Pentru Zoli de la depozit, inginerul de mediu care l-a și proiectat, așa ar fi trebuit să arate: cojile să fie o parte din schimbare, dar să ai și carton și sticlă separate. Crede că e singurul mod în care putem progresa, ca un bandaj rupt rapid de pe rană. Cu unguent bun pentru ea, deci toată infrastructura pusă la dispoziție.

Zoltán Pásztai este directorul depozitului ecologic de deșeuri Eco Bihor. El a convins conducerea firmei care a investit fonduri în el să extindă serviciile spre fracția biodeșeurilor, pe care o vede peste tot în țară ca parte dintr-un sistem de 5-6 categorii de colectare, indiferent de mărimea orașului.

Apoi informare și iar informare, la primărie, pe mașinile de gunoi, în scara blocului. Dar și în școli, la clasele primare, unde e potențial de mini ecologiști care să-i facă pe părinți să se simtă prost dacă nu colectează selectiv, spune directorul, care mai participă la demonstrații în școli, cu colegii.

Iar dacă nu colaborezi tu, cetățeanul, există taxe, există amenzi pe care le plătești, conform legii, iar agentul de salubrizare nu-ți va ridica gunoiul. E simplu pentru director, care se bucură de apartenența noastră la UE, pentru că ne forțează la progres și ținte atinse. Și, da, va fi o perioadă de mirare reciprocă. Salubristul se va mira că nici azi nu ai colectat cum te-a rugat, tu te vei mira că gunoiul nu e ridicat, însă până la urmă ne vom obișnui. Tough love . Cine vrea să rămână cu gunoiul la ușă? N-ar trebui, în niciun caz, să fie o negociere, cum nu vrem nici să negociem viitorul copiilor noștri în altă țară, spune directorul, tată a trei copii.

Zoli de la colectare, în schimb, a crezut că trebuie să ne uităm mai calculat la media de 10-15% din deșeuri pe care Oradea reușea să o recupereze până în 2018, din reciclare.

Zoltán Pálhegyi este directorul firmei de colectare de deșeuri din Oradea, RER Vest. Crede că pentru un sistem de colectare eficient, comoditatea locuitorilor e un factor important, așa că vede fracții noi introduse treptat. Altfel, locuitorii vor crede că e multă muncă și orice comunicare va fi dificilă.

Directorul, care își începe orice prezentare despre deșeuri cu fotografia unui râu pe care ajungi să vâslești printre PET-uri „ca să se înțeleagă ce poate să însemne un gest adunat de la atâția oameni”, spune că e mai bine s-o luăm pas cu pas. Triplarea pubelelor n-ar face decât să-i frustreze pe oameni și mulți se vor da bătuți. Abia am separat, până acum, cât de cât gunoiul rezidual de reciclabile, spune el. Plus că atâtea fracții noi, atâtea alte nevoi: mașini și angajați noi, trasee noi, adică prea multe riscuri deodată. Dar speră și el, și soția lui, într-un oraș în care să fie normal pentru copiii lui să întrebe, cu un cotor de măr în mână, unde e coșul bio.

Așa că directorul de la colectare a decis să-și asume, în programul pilot, pe lângă cele două fracții din oraș, o a treia: una experiment, cea a cojilor.

Pubelele maro au apărut în țarcurile a 12.000 de orădeni (cam 10% din populația orașului) care stau la bloc. Dacă la casă e mai ușor pentru orădeni să-și facă compost din coji, la bloc nu chiar, pentru că nu există un spațiu imediat, o bucată de pământ proprie pe care locuitorii să lase cojile la fermentat, cum zice procesul.

Și pentru că în blocuri locuiesc 75% dintre orădeni, pentru ei a și fost gândit pilotul. Într-o zonă compactă apropiată centrului. Miza a fost să afle ce ar însemna să transforme, pe viitor, experimentul într-o regulă pentru oraș.

Președintele de asociație Ioan Ferche și ceilalți președinți au fost chemați într-o zi la Primărie. Au explicat cei doi Zoli și acolo, și-n alte câteva întâlniri în cartiere că vor distribui câte o pubelă maro la fiecare asociație și că-n ea vor strânge orădenii biodeșeurile. Deci fără plastic, absorbante, bocanci, ulei folosit Intră la deșeuri periculoase din deșeuri menajere. Poate fi dus la una dintre platformele cu 12 fracții. sau altele. Ferche s-a bucurat. Și ei și familiile vecine gătesc, deci consumul de coji e constant. Plus că și el și soția vin din familii de agricultori și le-a plăcut că pot fi „mai bio” și la bloc.

În cartiere, vreo 17 studenți colaboratori de la Facultatea de Protecția Mediului din Oradea au distribuit, coordonați de RER Vest, găleți maro de 10 litri, cu crăpături laterale, pentru aerisire și eventuale scurgeri de la legume. E mult mai ușor să convingi oamenii să coopereze când le dai și instrumentele, spune Zoli de la depozit. Dacă ar fi trimis oamenii să-și cumpere găleți, care costă în jur de 200 lei(https://www.bonami.ro/p/container-pentru-deseuri-joseph-joseph-intelligentwaste-gri-inchis?mtmi=&gclid=CjwKCAjwu5CDBhB9EiwA0w6sLUBUPywqwB9aTvWuvwcAx-N5zX0xxPXZ007jWpQdInep0pU3jLXeKhoCf6YQAvD_BwE), ar fi lăsat-o baltă.

Un recipient asemănător cu cele distribuite în experimentul de ridicare a cojilor în Oradea (găleata aceasta există în comune din jurul Oradiei, via firma AVE Bihor).

Ambii directori recomandă vărsarea cojilor direct în pubelă. Dacă sunt pungi, să fie cele pe care scrie OK compost, sau, ideal, pungi de hârtie, care se descompun cel mai repede. Fotografie de Anca Iosif.

Odată cu gălețile, studenții au împărțit și pungi de hârtie care să ajungă șase luni într-o gospodărie. După ce s-au terminat, oamenii au fost încurajați să treacă la pungi compostabile (dacă hârtia li se pare scumpă), de tipul primit astăzi la orice hipermarket. Deși tot dintr-un derivat al plasticului sunt, se descompun mai repede decât o pungă clasică (câteva luni, versus zeci de ani).

Mai avem, totuși, până să trecem la fără pungă în găleți, cum spuneam, pentru că prioritatea noastră e să nu riscăm mirosuri, remarcă și cei doi Zoli.

Directorul de la depozit, însă, ar fi fericit și cu folosirea pungilor clasice de plastic. Nu e situația ideală, dar măcar conținutul să fie într-adevăr vegetal, nu contaminat cu flacoane (așa ai avea doar un tip de ambalaj de extras și sunt aparate speciale pentru asta). Deși conduce o afacere, iar resturile vegetale nu aduc încă profit, ele sunt un punct sensibil pentru Zoli. Nu mai are idealism de schimbat lumea, dar înțelege potențialul compostului Eco Bihor e deja fruntașă pe lista scurtă de locuri cu bune practici în care se face compost (se mai întâmplă în Covasna, Sibiu, Galați sau Giurgiu, cu cantități recuperate între 11.000-20.000 de tone de compost).